CUM SA FII IDIOT IN AYUTTHAYA

Pe la 9 si jumatate eram in BTS spre gara Hualamphong din Bangkok pentru a lua trenul spre Ayutthaya. Era mai tirziu decit imi dorisem eu dar ma consolam cu gindul ca trebuia sa ma odihnesc.
Sunt doar 2 statii de BTS si 2 de metrou intre Surasak si Gara Hualamphong, asa ca pe la 10 am ajuns in gara si am cerut bilet pentru primul tren de tip "ordinary" care mergea in Ayutthaya (30 de THB) si care urma sa plece in 40 de minute, asa ca m-am dus la Dunkin Donnuts ca sa-mi cumpar niste gogosi si m-am asezat pe un scaunel in asteptarea apropierii orei de plecare, urmarind ce se intimpla prin gara aia ce avea in fata, in directia peroanelor, un portret urias al regelui (se pare ca thailandezii au un adevarat cult pentru familia regala, intrucit portrete ale acestora se gasesc mai peste tot, iar protesetele de strada sunt intotdeauna impotriva cabinetului primului-ministru si in nici un caz impotriva regelui).

Cind a venit momentul m-am dus spre peron si m-am urcat in tren, in unul dintre vagoanele de clasa a 3-a ce avea agatate in tavan ventilatoare si cu toate ferestrele deschise, plin de localnici si pe ici-colo ceva backpackeri.

Tot drumul - care dureaza 1 1/2 - 2h - am urmarit peisajul specific zonei - cu foarte multa verdeata si plantatii de orez, cu case asezate pe stilpi deasupra solului, vinzatori ambulanti care vindeau de la apa la tot soiul de snacksuri, gherete cu mincare pe marginea liniei prin anumite satuce si orasele.
Ajuns in gara din Ayutthaya, am intrebat cam ce trenuri aveam de intoarcere si plin de elan am traversat strada spre unul dintre standurile de inchirieri biciclete.

Despre Ayutthaya - este fosta capitala regala a Siamului intre 1350 - 1767 si in acelasi timp un adevarat imperiu in zona de sud-est a Asiei, plina de incarcatura istorica si religioasa. Numele sau isi are originea in sanscrita, insemnind "de neinvins" fiind orasul lui Rama (din epopeea indiana Ramayana). A fost cucerita de armata birmaneza, care a abandonat-o la un moment dat, devenind un simplu orasel de provincie (capitala Thailandei fiind mutata in Bangkok de catre Generalul Taksin) iar in anul 1991 a fost declarata Patrimoniu Universal UNESCO.

Ce este reprezentativ in Ayutthaya - sau cel putin pentru mine - daca ati vazut vreodata reclamele cu Thailanda din revistele de turism sau chiar de pe unele afise postate in geamurile agentiilor de turism, este un cap urias al lui Buddha prins intre radacinile gigantice ale unui copac - si pe care eu imi doream sa il vad si mai ales sa il fotografiez.

La centrul de inchiriere biciclete am luat in primire bicla (40 THB pe zi) si o harta a orasului cu pozele principalelor temple si obiective (printre care si capul meu marcat cu un scris de mina ca numarul 6). Mi-a zis proprietarul ca pot sa trec riul cu o barca ce se gasea in capatul drumului de unde luasem bicicleta sau pot sa ocolesc pina la un pod.
Plin de incredere am ales sa trec folosind barca, sa merg spre centrul orasului dupa care sa virez spre vest si sa cobor spre sud-vest, unde aparea numarul 6 pe harta.
Ajuns la riu, am platit cei 6 THB taxa de barca si ce sa vezi? malul era inalt si abrupt si avea o scara metalica destul de primitiva, fara vreo rampa pentru biciclete sau orice altceva cu roti, asa ca mi-am luat bicla in spate - mai corect spus deasupra capului fiindca in spate aveam rucsacul foto si in fata nu puteam sa o car intrucit trebuia sa fiu atent la scara - si am coborit pe platforma.
Barca, ce era o chestie de lemn lunguiata cu un motor de motocicleta cred, cu o teava lunga sudata la transmisie si cu o elice in capat pe care o manevra un nene se apropia cu pasageri de pe cealalta parte a riului.
Am asteptat sa coboare lumea si m-am urcat primul ca sa pot face loc cu bicla unor localnici si unor copii in uniforme scolare ce se uitau la mine ca la altceva de pe lumea asta. Nici un strain in barca si nici o alta bicicleta.
Traversarea - de vreo 5-7 minute - m-a adus la o alta scara tot de genul celei pe care coborisem insa de data asta pe care trebuia sa o urc, tot cu bicla in spate.
Am urcat scara si cind am ajuns sus am inceput sa injur. Pe straduta ingusta ce ducea intr-un bulevard, pe partea stinga erau vreo 6 magazine de inchirieri bicle, toate unul linga celalalt si cu acelasi pret. Dar intrucit ceva sport nu strica, am inceput sa pedalez, avind grija sa nu dea vreo masina peste mine - traficul era haotic - si oprindu-ma din cind in cind sa verific harta si pe unde ma aflam. Am trecut dintr-un bulevard in altul, pe urma pe niste stradute din ce in ce mai inguste pina intr-o sosea cu cite o banda pe sens.

La un moment dat am vazut un templu - modern, nu ruina - si am intrat in curte sa arunc o privire si sa ma odihnesc un pic, nu de alta dar era foarte puternic soarele. Am iesit fara sa fac vreo poza si am trecut strada la un chiosc sa-mi cumpar ceva de baut. Cind m-a vazut vinzatoarea cu aparatul foto ce-mi atirna de git, mi-a atras atentia sa il bag in rucsac fiindca vin indivizi pe motocicleta si ti-l smulg efectiv de la git.

Nu mi-a venit sa cred dar nu am ignorat sfatul, asa ca dupa ce am pus aparatul in rucsac, am inceput sa pedalez mai departe disperat, am trecut pe sub un pod cu soseaua ce intilnea la un moment dat gara si am ajuns intr-un loc, foarte aproape de numarul 6, insa care in loc sa aiba ruinele unor temple, era o strada plina de hoteluri, magazine si restaurante.
Nedumerit am intrat intr-un soi de centru de informare si am intrebat pe un tip unde anume este numarul 6 aratat de mine si mai ales unde e capul ala din poza. Omul s-a uitat la harta, s-a uitat la mine si apoi mi-a zis ca ala spre care ma indreptam eu era un restaurant (marcat pe harta cu 6 intr-adevar) si mi-a aratat un alt numar 6 (pe care eu nu il vazusem) si care era in nord-est (adica tocmai diametral opus locului unde ma aflam).
Am iesit dezamagit si m-am uitat la harta cit aveam de pedalat. Trebuia sa o iau inapoi, sa ajung in centru si apoi sa o tai spre nord pentru ca la un moment dat sa virez dreapta. Dar era aproape ora 2.

M-am apucat sa pedalez pina am dat peste semnul ce indica un templu - tot nou - si am zis ca nu strica sa il vizitez si pe interior, asa ca urmatoarele 20 de minute le-am pierdut acolo. Si pe urma inca jumate de ora ca sa maninc la un local aproape de acel templu dar unde cu doar 90 THB am halit specialitati thailandeze, inclusiv o sticla de apa.

Era 4 si ceva cind m-am apropiat si eu de zona orasului vechi, plin de temple si de elefanti care duceau turistii de la un templu la altul. Deasupra erau deja nori care luasera tot soarele si incepuse sa si picure.

Nu am mai vazut capul lui Buddha - trebuia sa merg mai spre nord-est, ma pierdusem la un moment dat fiindca acea harta nu era corecta. Sictirit si dezamagit am luat-o inapoi spre riul magic - dupa ce am vizitata totusi 2 ruine - spre straduta aia plina de magazine de inchiriat biciclete, uitindu-ma invidios cum toti turistii isi lasau biclele acolo, inainte sa o ia spre barca.
Am predat bicla dupa ce am mai carat-o pina la riu si sus iar pe la ora 9:30 seara eram si eu la hotel cu singurul gind pe care il mai aveam, de a ma duce sa maninc ceva.

Am zis ca o sa ma intorc in Ayutthaya inainte sa plec din Bangkok insa nu am reusit.....