UDAIPUR si EVREII
Ajuns in Udaipur a trebuit sa-mi iau ramas bun de la amicul meu de drum Abhay, insa am promis sa ne mai intilnim inainte de a pleca eu mai departe spre Jodhpur, asa ca am schimbat numerele de telefon (aveam cartela SIM de India, ati uitat?) si adresele de email. Ca un ultim gest de amicitie, a reusit sa convinga soferul de moto-ricsa ca sa-mi ceara doar 100 rupii pina la hotelul Minerwa, unde trebuia sa stau, si nu 150 cum vroise initial.
Pot sa spun ca hotelul ala arata "bestial" (in sensul pozitiv) si am ramas incintat de modul original in care iti incuiai camera - cu un zavor si lacat, specific Rajasthanului. Nu am putut sa nu ma intreb ce dreak as putea face in cazul in care vreun cretin pus pe glume ma incuie pe dinauntru (in interior exista un alt zavor, insa cele doua nu corespondau) dar gindul asta un pic paranoid s-a scurs odata ce am ajuns pe terasa restaurantului ce se afla pe acoperis si care lasa loc unei panorame superbe asupra lacului Pichola cu insulele unde se aflau Hotelul Palace si Jagmandir (Udaipur este considerat Venetia Asiei, asa ca pentru cei romantici va recomand cu caldura acest loc).
In timp ce admiram privelistea asteptind mincarea cu o foame de vreo 20 de ore, am constatat ca la o masa un pic mai indepartata, un grup mixt vorbea intr-o limba ce aducea a ebraica dar nu eram foarte sigur. Alaturi la o alta masa, se baga in seama un tinerel inaltut, destul de bine omul, cu ochii albastrii, care insa vorbea in engleza cu citeva persoane de la masa unde era grupul. Dupa ce au terminat masa, s-au dus cu un etaj mai sus, unde era terasa descoperita in totalitate. Dupa ce am terminat de mincat m-am decis sa urc si eu ca sa trag niste poze, nu de alta dar urma asfintitul si lumina de aur in fotografie.
Nu am apucat sa fac 4 poze ca cineva din grup mi-a zis "Misto aparat ai - esti cumva fotograf de profesie?" - abtinindu-ma sa nu rid, i-am raspuns politicos - "Nu, doar un hobby, dar ca tot veni vorba, sunteti cumva din Israel?". Se pare ca intrebarea i-a luat prin surprindere insa in mod destul de placut fiindca mi-au replicat "Stii cumva ebraica?"....si uite asa m-am atasat si eu grupului si dupa ce am facut cunostinta am inceput sa spunem fiecare ce facea prin India (tipul inaltut si cu ochii albastrii era din Maroc insa locuia in Franta si am aflat mai tirziu ca lucrase si pentru Microsoft - yeak; era si el un Globe Troter care trecuse si prin Romania - Cluj mai exact, de unde i-am spus ca este si cumnatul meu).
La un moment dat, printre poze si taclale cu oamenii din grup, la o masa alataurata s-a asezat un cuplu care ghiciti ce limba vorbea? ebraica! si pe urma 2 fete la o alta masa care tot ebraica scoteau din ele... - uite asa am inceput sa ma simt de parca as fi vizitat Israelul si nu India (nu ca nu mi-as dori sa vizitez Israelul, dimpotriva).
Misterul locului plin cu evrei mi-a fost impartasit in aceeasi seara chiar de catre patronul hotelului, care era un indian ce lucrase in Israel (vorbea si el ebraica fluent) si fusese casatorit cu o israelianca ce murise (Dumnezeu sa o ierte!) si cu care avea un baietel de vreo 5 ani. Totul era un soi de ajutor reciproc tacit, fiindca el vorbind ebraica se putea intelege foarte usor cu clientii evrei si restaurantul avea in meniu o gama foarte variata de mincaruri evreiesti (stiati ca Snitzel este de origine evreiasca? - eu habar nu aveam) iar pe de alta parte, ei il ajutau ocupindu-i camerele si facindu-i vinzare la restaurant (veneau sa ia masa acolo si evrei care erau cazati in alte parti).
Tot patronul hotelului ne-a clarificat ce este cu mina stinga in India in conjunctura cu lipsa de hartie igienica din bai (dap - a trebuit sa-mi cumpar hartia igienica in anumite hoteluri si mai ales guesthouse-uri - si ii avertizez pe cei mai sensibili de stomac ca urmeaza un subiect delicat). Ei bine, in India se foloseste frecvent mina stinga pentru un anumit proces de curatare, proces care in Europa este atribuit hartiei igenice. In mod evident, mina stinga si apa, motiv pentru care in baile hotelurilor din India (cele unde am stat eu - probabil in cele de lux e posibil sa lipseasca asa ceva) veti gasi o idiotenie de galeata de vreo 20L impreuna cu 2 galetuse de culori diferite de vreo 3-4L atasate galetii mari si cel mai probabil un dispozitiv ciudat atasat colacului de WC cu robinet pentru deschis/inchis apa (cred ca este un echivalent de bideu, numai ca la noi bideul exista in baile unde hartia igienica nu lipseste).
Nu m-a putut convinge omuletzul meu ca apa este mai curata si mai igienica decit hartia igienica, lucru care m-a facut sa afirm rautacios ca inteleg de ce sunt asa de multe probleme cu bolile digestive in India. Restul serii a fost caterinca pe ideea ca trebuie sa ai grija cu ce mina iti intind indienii diverse obiecte si in ce masura stingagii respecta regula sau nu.....
Obosit, mi-am lasat camarazii de taclale in restaurant si m-am dus sa prind "somnul de noapte" si in timp ce incercam sa descui porcaria de lacat urias de la usa, mi-am dat seama de un lucru! daca aproape 1.4 miliarde de oameni nu folosesc hartia igienica, realizati citi copaci sunt salvati???? si meditind ca eu nu am de gind sa salvez copacii in felul acesta - in nici un caz - m-am bagat in pat si am adormit....
A doua zi, la micul-dejun am dat peste gasca de israelieni in aceeasi formatie, ca si cum au facut noaptea alba in restaurant. Bineinteles, s-au inghesuit sa-mi recomande ceva evreiesc ca si mincare si dupa ce le-am ascultat explicatiile cu privire la ce cuprinde fiecare chestie din meniu, care pentru mine suna destul de extraterestru, am decis sa incerc.Nu a fost rau deloc, insa intrucit scriu acest post cu mult timp dupa evenimentul respectiv, nici ca imi mai aduc aminte ce denumire avea.
Intrucit oamenii aveau alte planuri pentru ziua respectiva decit mine, am plecat sa explorez zona, in cautarea locului de unde as fi putut lua o ambarcatiune pentru vizitarea lacului.
Orasul are o frumusete aparte, cu stradute foarte inguste si linistite, unde oamenii isi vad de viata lor de zi cu zi si unde nu exista agitatia si hartuiala din Mumbai. Decit pe strazile mai mari, unde se gasesc tot soiul de magazine cu suveniruri, confectii si agentii de turism, incearca sa te atraga in magazinele lor comerciantii asezati pe scaune in drum.
Hoinarind pe stradutele orasului vechi, la un moment dat cineva m-a tras spre casa lui apucindu-ma de brat. Habar nu aveam ce dorea tipul ala de la mine insa mi-a aratat in spatele meu si am ramas surprins sa vad o ditamai vaca ce marsaluia agale si care probabil nu s-ar fi suparat sa dea un pic peste mine intrucit nu era loc pentru amindoi pe straduta....sau in orice caz eu nu o auzisem venind in spatele meu.
Ciudat este faptul ca pe pragul anumitor case erau facute anumite forme, ornate cu tot soiul de materiale sclipitoare, insa cind m-am apropoiat sa vad ce dreak e acolo, ei bine, erau "sculptate" in balega de vaca....
Barcile cu care poti sa ajungi la Jagmandir Island - intrucit sunt si barci care te plimba pe lac dar nu opresc nicaieri - se pot lua de la pontonul special in spatele Palatului, diametral opus intrarii pe poarta principala. Pretul pentru o asemenea plimbare mi s-a parut cam mare - 400 rupii - insa doream sa vad Jag Mandir-ul deoarece a reprezentat o sursa de inspiratie pentru Jahan Shah la construirea Taj Mahalului (ma rog - anumitor elemente din Taj Mahal), dupa ce a stat in acest palat in timp ce conducea o revolta impotriva propriului tata.
Ajuns la Jag Mandir, cobori pe un ponton ce da intr-o poarta strajuita in stinga de elefanti de piatra iesiti in relief din perete dupa care intri intr-o curte interioara ce iti lasa optiunea sa te duci spre un restaurant-bar cochet in stinga (si cu preturi pe masura) direct in curtea palatului sau spre gradina atent ingrijita ce se afla in partea dreapta. Tot din dreapta te poti imbarca pe ambarcatiunile ce te duc inapoi de unde ai plecat si care circula din 20 in 20 de minute. Dupa ce am hoinarit suficient prin gradina si am admirat palatul, am decis sa ma intorc hotarit sa vizitez si City Palace, insa cind am ajuns la locul de unde se cumpara tichetele de intrare, am renuntat cu gindul sa vin a doua zi (a doua zi nu am mai apucat sa ajung sa il vizitez...). Am mai hoinarit pe strazi si seara mi-am petrecut-o pe terasa restaurant doar cu marocanul cu ochi albastri (nu stiu de ce mi se pare asa ciudat dar am mereu impresia ca cei magrebienii nu pot avea ochii albastri.....poate ca ma insel) - gasca de evrei nu si-a facut onorata prezenta (ma rog, grupul respectiv, caci asa era plin de evrei, cupluri, pe terasa) vorbind despre planurile de calatorie ale fiecaruia si despre chestii legate de IT.
Cind m-am dus sa ma culc a trebuit sa ma "lupt" cu backpackeru israelian, adica un alt grup de backpackeri, care stateau in camerele alaturate (veniti in cursul zilei respective) si care nu intelegeau ca dupa ora 10 seara nu este civilizat sa dai muzica la maxim si sa cinti karaoke prin camera, mai ales ca idiotenia aia de camera avea un soi de grilaj despre care am aflat ca da din camera mea in baia alora....asa ca dupa ce le-am zis "vorbe de dulce" prin grilaj si le-am amintit cit este ceasul, mi-am adus aminte ca in frenezia mea de a cheltui banii pe tot soiul de obiecte pentru aceasta excursie, am si niste dopuri de urechi din silicon de la Lifeventure - deci mi-am tras silicoanele si "hasta mannana".
Intrucit sunt un gentilom si nu pot sa nu intorc un favor, la 9 dimineata - cind stiam ca tinereii mei din camerele vecine au un somn foaarte dulce, dupa o noapte alba, am inceput sa le bocan la usa pina cind m-am trezit in fata ochilor cu o mecla de care m-am speriat. O combinatie de plete cu tatuaj pe picior si care mirosea a bautura statuta si nu intelegea nimic din rugamintea mea politicoasa de a nu mai da muzica tare dupa miezul noptii.
Pe cind coboram scarile, m-am trezit cu un mesaj de la prietenul meu Abhay (tovarasul de drum din tren), cum ca este la o cafeterie vis-a-vis de templul Jagdish - o minunatie de templu dedicata lui Vishnu si sculptata in stil Indo-Aryan - ce se afla la doar 7 minute de mers pe jos de mine asa ca fara a mai sta pe ginduri am taiat-o spre cafeterie (daca stiti alt cuvint in romana pentru acest soi de local, da-ti si mie pe email ca sa nu mor prost). Acolo am mai stat vreo 3 ore la taclale cu Abhay si cu sefa lui, despre tot soiul de chestiuni legate de India si de Romania, despre munca lor si sarcina pe care o au de indeplinit, despre ce anume sa mai vad prin Udaipur si alte chestii, pina cind in local a intrat grupul de israelieni, care vazindu-ma la masa m-au intrebat daca nu vreau sa merg cu ei sa vedem apusul de soare de pe dealul unde te duce o telegondola. Fericit ca nu trebuie sa urc pe jos am acceptat invitatia lor, mai ales ca urma sa impartim costurile de tuk-tuk pina acolo, asa ca, dupa ce Abhay a plecat si ei au terminat masa, ne-am pus pe cautat un tuk-tuk (de fapt 2 tuk-tuk uri mari caci eram 9 persoane) - lucru foarte usor de altfel fiindca erau zeci in zona respectiva.
Trebuie sa va marturisesc ceva - tocmeala evreilor este precum ceasurile elvetiene - al dreak de precisa de te lasa masca! Au inceput cu "my friend" si toti gramada la unison, au reusit sa copleseasca pe soferul indian care incerca sa ne ceara 300 de rupii ca super-pret, caci erau multi km si vezi domne statia de telegondola era un pic pe deal si trage greu, aglomeratie, etc. Heh, nu le-a convenit asa ca ne-am dat jos - 5 oameni intraseram intr-un tuk-tuk - si ne-am dus la altul. Intr-un final pretul total a ajuns de la 300 la 70 de rupii amarite (1 Euro = 82 de rupii, ca sa aveti idee cit au platit 5 oameni pe vreo 7 km) si l-au facut pe sofer sa aiba impresia ca a facut o afacere cu noi.....Asta venea cam 14 rupii pentru mine de plata pe un asemenea drum...phew, acum inteleg de ce evreii conduc sistemul bancar......
La telegondola nu ne-am putut tocmi si am decis ca sa luam "one-way" si sa ne intoarcem pe picioare, ca deh, eram multi si trebuia sa fie safe sa coborim dealul dupa apusul soarelui. Apusul de sus si toata panorama lacului si a muntilor in timp ce soarele o ia incet la vale, lasind lumini de un caramiziu intens sa lumineze lacul a facut pe unul dintre ei sa afirme - " I dont understand why the jewish people are so stupid and spend so many days in Pushkar while Udaipur is so beautiful....". Raspunsul aveam sa il aflu ziua urmatoare, insa toate la timpul lor.
Dupa ce am revenit in orasul vechi - tot la fel de ieftin ca la ducere - eu m-am dus sa vad spectacolul de papusi si dansuri din Rajasthan la Bagore-Ki-Haveli (construita de un fost prim-ministru, gazduieste si o galerie de arta) de la ora 7 (fiind una dintre recomandarile amicului meu Abhay), insa de data asta singur fiindca gasca avea alte planuri si ei oricum aveau timp sa il vada deoarece plecau peste citeva zile, nu a doua zi, asa ca mine.
Ce pot sa va spun despre acest spectacol este ca efectiv e fabulos (pentru 100 Rs biletul, merita inzecit). Ultimul dans, in care o doamna mai plinuta de fel danseaza initial cu 3 vase de transportat lichide pe cap care ajung in final la 11 si care trece de la ridicat un trandafir dintr-o vaza la mersul pe niste cioburi, fara ca "turnul" din capul ei sa cada si incheind cu piruete gratioase pe o muzica ce este cintata la niste instrumente cel putin ciudate a lasat publicul (inclusiv eu) cu gura cascata.
Cu regret ca nu am avut inca 100 Rs pentru a plati taxa de filmat/fotografiat, m-am indreptat spre un ATM ca sa ma aprovizionez cu rupii si pe urma m-am oprit in primul chios intitulat "agentie de turism" ca sa-mi cumpar bilet la autobuzul de Jodhpur pentru ziua urmatoare. Dupa ce omuletzul mi-a aratat poze cit de misto este autobuzul si ca eu o sa am locul 19 ce se afla pe rindul cu un singur scaun, mi-a spus unde anume trebuia sa ajung (in orasul nou) si la ce ora, am iesit si m-am dus spre hotel cu gindul de a hali ceva.
Acolo am dat iarasi peste gasca mea prietenoasa cu care am mai petrecut ceva timp, dupa care ne-am urat ramas bun si eu m-a retras pentru a mai scrie la blog.
Normal ca vecinii mei nu au inteles mesajul asa ca m-am vazut fortat sa utilizez iarasi silicoanele pentru a avea parte de somn.
PINGUINA a scris la data de 15 decembrie 2013 19:21
Stiu! Sunt un fel de vrăjitoare 😄 ghicesc viitorul!
PINGUINA a scris la data de 15 decembrie 2013 19:21
Stiu! Sunt un fel de vrăjitoare 😄 ghicesc viitorul!
Heh! Pinguino dar de unde stii tu ce urmeaza sa scriu eu??? Acum deh - nu toate apusurile sunt ca in Oia, insa a fost interesant si asta.
CRISTINAB a scris la data de 13 decembrie 2013 19:51
Cat de interesant este sa vezi atatea obieciuri, atatea lucruri ce ti se par imposibile la noi in tara..Captivant ce sa zic.
PINGUINA a scris la data de 12 decembrie 2013 11:33
Foarte frumos Udaipur si oamenii de aici par de treaba, nu numai evreii si ci indianul care te-a salvat de vaca :) Poza cu apusul nu m-a convins, tot cred ca apusul din Oia e mai frumos! Ma bucur ca ai avut niste zile frumoase aici, ce urmeaza nu va fi la fel de placut dar sa nu stricam surpriza cititoriilor :)