MUMBAI - ultima parte
Dormeam asa de bine (dupa 36 de ore cu doar 4 ore jumate dormite), cind m-a trezit un bocanit puternic. Dupa ce m-am dezmeticit si mi-am dat seama ca cineva de fapt ciocane la usa...la usa mea, mi-am aruncat privirea pe ceasul de la receiver (dap - sandramaua aia avea tv si un soi de receiver dotat si cu un ceas lcd) - 8:20. Hotarit sa vad cine dreak ma deranjeaza la ora aia am deschis usa.
In fata mea statea un omuletz cu un soi de costum caramiziu in care l-am recunoscut pe "cleaning-man" si tinea in mina o mapa de restaurant, dintr-acelea in care se aduc notele de plata. Nu-mi venea sa cred, asa ca am inceput sa ma ratoiesc la el "De ce ma deranjezi la ora asta omule? e 8:20, asa faceti voi cu clientii?" - "Your water bill sir!"....Neah - acum chiar ca eram enervat la culme in timp ce procesam despre ce dreak apa vorbeste asta - cumparasem cu o seara inainte de la receptie o sticla de apa plata de 1.5 L (asta fiindca nenorocitul de la un chiosc de pe strada imi vinduse una non-sigiliata si care probabil fusese reumpluta cu apa ordinara - se practica asa ceva si ghidul Lonely Planet ma avertizase sa verific dopurile/sigiliile de la sticlele de apa cind le cumpar - dar eu uitasem de acel aspect...) si intrucit nu avusesera sa-mi schimbe imi pusese apa pe camera si acum veneau sa isi ia banii pe ea - desi eu nu urma sa plec in ziua respectiva......
I-am platit omului si am avut grija sa nu-i las nici macar 1 rupie bacsis, desi stiam ca cei de la receptie il trimisesera cu nota de plata. M-am bagat in pat cu gindul sa mai recuperez ceva somn, dar ioc, asa ca mi-am luat telefonul mobil sa verific daca aveam vreun mesaj de la pinguina. Ciudat ca telefonul mobil imi arata ora 11:40! Mi-am mai aruncat odata ochii pe ceasul de la receiver si era inghetat pe 8:20. Aha! deci e miezul zilei aproape, si fara sa mai stau pe ginduri am luat-o la fuga pe culoar sa il gasesc pe omul in costumas caramiziu si sa-mi cer scuze, nu de alta da ii vorbisem destul de urit. Cind l-am gasit, nu stiu ce a inteles fiindca nu vorbea engleza, in schimb s-a bucurat atunci cind s-a vazut cu o bancnota de 20 rupii in mina. M-am intors in camera rizind, ca poate cei de la receptie se gindisera ca am dat coltul si ca sa fie siguri l-au trimis pe amarit cu nota de plata, sa vada in ce masura ii mai raspunde careva la usa.
Multumit ca reusisem sa dorm ceva mai bine de 12 ore, m-am echipat si am iesit in strada ca sa iau un taxi spre Gate of India - nu ca ma indragostisem de constructia asta, dar din spatele ei se luau vaporasele catre Elephanta Island - destinatia mea pe ziua respectiva.
Ajuns in strada am oprit un taxi si cind m-am urcat in el am vazut ca buburuzele alea pe roti au si aparat de taxat. Am aratat politicos aparatul si am cerut soferului sa il porneasca, dupa care i-am zis unde doresc eu sa ajung (daca ajungeti in Mumbai sa verificati in ce masura exista aparat de taxat in masina si sa-i cereti soferului sa il porneasca; in modul asta scapati si de negocieri stupide si sa fiti pacaliti de soferi). Cursa a fost 19 rupii (asa da neica, nu ca seara trecuta cind incercase sa isi traga din portofelul meu 100 rupii, multumindu-se totusi cu 50).
Pe vaporasul catre Elephanta (sa stiti ca vaporasele care merg la noi pe Herastrau sunt muult mai sofisticate decit chestia aia, care trebuia sa mearga 1 ora pe mare - intr-un soi de golf, e drept - dar care nu avea nici veste de salvare si nici colace si parea un soi de baraca plutitoare, veche de 50 de ani) am intilnit un cuplu birtanic, ce urma sa mearga la nunta unei prietene al carei viitor sot era indian. Eram fericit ca mai am si eu cu cine sa schimb ceva impresii dupa mai bine de 1 saptamina in care nu am prea vorbit mare lucru cu cineva. Mi-au spus cit de misto e gara Victoria si ca ar trebui sa merg sa o vad si tot soiul de alte trebi.
Ajunsi pe insula am decis sa luam un soi de trenulet, care eu speram sa ne duca pina in virful dealului, insa ne-a lasat in mod deceptionant la baza lui - unde 120 de trepte ne asteptau pline de oameni, tarabe cu tot soiul de suveniruri si maimute care faceau jonglerii pe copertina de plastic ce avea rol sa nu lase oamenii care urca sa fie prajiti de soare (si era soare puternic - credeti-ma!). Englezii aia doi, erau cam cu inca - mai mari decit mine asa ca nu aveam de ce sa-mi fac probleme ca o sa ramin ultimul mohican pe trepte - urma sa fiu campion la urcarea asta....:)
Ajunsi sus epuizati ne-am despartit, caci eu vroiam sa ma apuc de schimbat obiective foto si facut poze iar ei vroiau doar sa vada. Am decis sa ne reintilnim intr-un anume loc, insa acest lucru nu s-a mai intimplat si am ramas sa vizitez locurile si sa ma intorc solo (dar nu este o prblema fiindca ma obisnuiesm cu situatia asta). Restul zile l-am petrecut sus la pesterile care de fapt erau niste temple dedicate lui Shiva (hinduismul are 2 mari ramuri - 1 ramura il considera pe Shiva ca zeu suprem, in timp ce ailalta il are pe Vishnu ca zeu suprem - ma rog mai sunt si anumite alte sub-ramuri dar eu nu am cunostintele necesare si nici nu vreau sa ma apuc sa citez de cine stie de pe unde) cu statui si altare ce datau de prin anii 500 a.d si care trebuie sa recunosc - erau impresionante.
Nostim le aceasta insula este faptul ca exista o pancarta cu Elephanta Island - Unesco World Heritage, iar linga ea trona imperios un mic semn cu "Keep Elephanta Island Clean" si parca in sictir fata de acesta exista tone de peturi si gunoaie exact la baza lui (ma intreb daca acel indicator nu este cumva pentru turisti - caci la localnici nu pare sa dea roade). Oamenii astia tot ce desfac - sticla, ambalaj sau orice altceva - arunca pe jos!
Seara mi-am petrecut-o la Leopold Cafe - locul unde au tras teroristii aia in 2008 in oricine era pe acolo si care acum era plina de politie cu detectoare de metale ce verificau pe toti care intrau in local, ca si cum asta ar fi ajutat daca doi "meseriasi" cu ak47 ar fi tras de pe trotuarul de vis-a-vis, asa cum au procedat in urma cu 5 ani..... Motivul nu a fost atacul terorist ci faptul ca acolo este un loc unde nu merg decit strainii - si prin urmare staful vorbeste bine engleza, au mincare mai putin condimentata si pot sa fiu linistit ca nu fac cine stie ce porcarii de la mincare. Pretul este pe masura - piperat si pentru 1 Chicken Tikka, 2 butter roti si 2 sprite am platit aproape 10 Eur (mult pentru India).
Inainte sa plec, ziua urmatoare - caci aveam tren pe la miezul noptii - m-am decis sa urmez sfatul englezilor cunoscuti cu 1 zi inainte si m-am dus sa vad si eu Chatapatri Shivaji Railiway Station (aka Victoria Station), care avea o placuta cu "Unesco Heritage Site". Cladirea este impunatoare si daca nu intri in ea ca sa vezi peroanele si trenurile, ai putea spune ca este orice altceva decit o gara. Aduce un pic a catedrala, intrucit pe fatada ei se regasesc elemente ce amintesc de Notre Dame din Paris (sau cel putin mie asa mi s-a parut). Forfota din gara si ideea ca as putea cadea victima unor hoti de buzunare m-au facut sa o tai repede si daca si asa incepem ziua cu o gara si o terminam cu o calatorie de 16 ore cu trenul, de ce sa nu ma duc sa vad si Churchgate Train Station si daca nu este aglomeratia aia infernala pe care ati vazut-o pe net sau pe la tv, cu oameni agatati de trenuri sau care merg pe acoperisul trenurilor (acum nu mai este posibil fiindca au montat niste opritoare la intrarea si iesirea din gari, ca sa nu se mai cocoate oamenii pe vagoane) o sa iau si eu un tren catre Mahalaxmi - unde as fi vrut sa vizitez Dobi Ghat - sau Nufarul in aer liber, pe romaneste (serios, este cea mai mare spalatorie de acest fel din India si daca folositi serviciile de spalare in Mumbai, aveti mari sanse ca hainele voastre sa ajunga pe acolo).
Era liber in gara Churchagate - sau, ma rog, suficient de liber cit sa-mi permita sa nu merg agatat de vreun tren, asa ca am cumparat un bilet la Clasa 1 (asa recomanda ghidul turistic) si m-am urcat in tren catre statia Mahalaxmi. Ajuns la destinatie, odata ce treci podul peste calea ferata, ti se deschide in fata ochilor un soi de mahala formata din niste cosmelii si in fata lor un fel de bazine din beton, de dimensiuni mici - 1.5x1.5 - cu scurgere ce colecteaza de la fiecare patrat o apa maronie de spui ca este ciocolata cu lapte (in realitate este mizeria ce se scurge de la tzoale si alte rufe ce sunt spalate pe acolo - bleah), unde sunt bagati omuletzi in apa pina la genunchi - toti barbati - si care spala stind cocosati tone de rufe ce sunt pe urma atirnate deasupra pe niste sirme kilometrice. Am refuzat un tur de "spalatorie" propus de unul dintre tipii care carau in saci hainele catre destinatari si intrucit mai era destul de mult timp de omorit am luat-o catre tarm, ca sa vad moscheea Haji Ali. Mare greseala sa merg pe jos! Pe linga faptul ca a trebuit sa suport vreo 2.5 km de caldura la 32 de grade, drumul respectiv trece printr-o mahala, un loc atit de trist si insalubru incit nu pot sa il descriu aici.
Cind am dat peste cornisa si locul unde trebuia sa o iau spre moschee - aceasta moschee este deosebita in sensul ca pentru a ajunge la ea trebuie sa mergi pe o limba de beton ce strabate prin mare si care este accesibila numai la reflux, in rest moscheea este izolata si apare ca o fantoma alba ce se ridica din mare - eram mult prea obosit si am hotarit sa-i fac niste poze de pe tarm si sa renunt, ca si asa venisem dintr-o tara unde am vazut suficient de multe moschei, unele chiar foarte mari si frumoase.
Mi-am incheiat seara asteptind in holul receptiei ca sa vina taxiul sa ma ia pentru gara si m-am amuzat copios cind un cuplu de nemti a aterizat in hotel, nervosi ca platisera o excursie unei agentii din New Delhi, care includea si vizita in Mumbai si cazare si ca nu fusese nimeni la aeroport si trebuisera sa plateasca taxiul, desi conform brosurii urma sa fie intimpinati la aeroport cu transfer inclus si dupa ce au vazut cum arata hotelul si unde sunt au sunat disperati la agentie facind scandal si cerind sa fie mutati la un alt hotel.
Era aproape 11 noaptea cind am ajuns in Bandra Terminus, dupa vreo cincizeci de minute de mers cu taxiul, o gara gen Bucuresti Triaj, cu 3 peroane amarite si care se gasea intr-o zona unde iti era si frica sa te dai jos din masina ca sa mergi la intrarea in statie, mai ales noaptea.
CUMNATU a scris la data de 02 decembrie 2013 12:17
Domnu' da inca un post cand mai pui cu pe unde te-ai mai plimbat ? :)
CUMNATU a scris la data de 02 decembrie 2013 12:17
Domnu' da inca un post cand mai pui cu pe unde te-ai mai plimbat ? :)
HA HA! eu cred ca trebuia sa o stii, fiindca daca vii in India, trebuie sa fii atent cu ce mina ti se intind banii, mincarea, etc. Daca e stinga, fie ala e stingaci fie nu e de bine :)
CUMNATU a scris la data de 22 noiembrie 2013 17:56
Man , chestia cu "mana stanga" chiar nu voiam sa o stiu :)))
@CUMNATU - omule, crede-ma ca in Agra am vazut si eu ca de fapt tot ce inseamna scurgere de la chiuveta si dus se face princanalizare externa - iese efectiv o teava din cladire si pe acolo curge jegul intr-un jghebulet care se scurge pe lina case ca un piriu. Mi s-a parut sinistru si de-a dreptul dezgustator - sa nu mai vb ca indienii nu folosesc hirtia igienica ci "mina stinga", dupa cum mi-a zis chiar unul de-al lor
CUMNATU a scris la data de 22 noiembrie 2013 15:45
Ce mi se pare incredibil este faptul ca desi treci prin mahalale si locuri cel putin insalubre te simti totusi in singuranta, sau cel putin asa reiese din ce zici tu. Man nici nu vreau sa ma gandesc cat de "curate" pot fii rufele alea dupa ce au fost spalate la comun in apa aia maronie ... eu nu stiu cum nu le e greata sa stea si cu piciioarele in ea dar cred c-or fii obisnuiti. Oricum e o cu totul alta cultura si civilizatie , pacat doar ca e asa o saracie si lipsa de educatie mai ales in paturile de jos.
Eu va multumesc ca imi comentati - asta inseamna ca-mi cititi posturile. Pentru mine nu este usor sa tin acest blog. Consuma o groaza de timp si nervi din cauza Internetului si pe linga asta timpul meu este oricum destul de putin
PINGUINA a scris la data de 20 noiembrie 2013 21:54
Bravo pinguinule, vad ca ai inceput sa te obisnuiesti cu India. Nu cred ca ai verificat telefonul si nu aveai nici un sms de la pinguina, de cand esti in India, adica de 2 saptamani si 2 zile ai primit numai 120 de sms uri :) Si tu ai scris doat 106 inapoi:) Sunt contabila buna? 120 de sms uri primite, 120 de trepte urcate :)
CRISTINAB a scris la data de 20 noiembrie 2013 21:20
Interesanta India Bravo pentru cele 120 de trepte. Minunata Victoria Station.